Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Porolissum” al județului Sălaj din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență se prezintă după cum urmează: pe fond albastru, o acvilă de aur, cu capul spre dreapta, încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde. 

Pe pieptul acvilei, se află un scut tăiat:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil; în partea de jos, o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi în stânga ramuri de stejar, totul de argint; pe centrul acestei compoziții broșează o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

2) pe albastru, în partea de jos, trei brâuri subțiri, undate, de aur, deasupra cărora se află PORTA PRETORIA, poarta castrului roman de la Porolissum, argintie.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond albastru: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * „POROLISSUM” AL JUDEŢULUI SĂLAJ. 

Semnificaţia elementelor însumate: 

a) casca şi topoarele – sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând – aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar – forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat – protecţia civilă;

e) brâurile undate și PORTA PRETORIA – elemente preluate de la stema judeţului Sălaj pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea

         Lupta împotriva incendiilor a fost vreme îndelungată o sarcină doar a colectivităţilor umane, statele neavând preocupări în acest sens. Abia în epoca modernă, ca urmare a progresului general al societăţii, statele au conştientizat necesitatea de a organiza paza contra incendiilor.

       În judeţul Sălaj, înfiinţat abia la 1876, prin unificarea comitatelor Solnocul de Mijloc şi Crasna, primul regulament privind prevenirea şi stingerea incendiilor a fost alcătuit în anul 1885, modificat apoi în anul 1890 şi intrat în vigoare la data de 1 octombrie a aceluiaşi an. Acest regulament stabilea scopul pazei contra incendiilor. Comuna era datoare să verifice trimestrial toate clădirile, luând măsuri pe loc în caz de nerespectarea regulilor de prevenire a incendiilor. Regulamentul stabilea: curăţirea coşurilor, îndepărtarea obiectelor combustibile din podurile locuinţelor şi asigurarea apei necesare în fiecare comună, etc.

 

     Asociaţii ale pompierilor voluntari au fost organizate în localităţile mai mari ale comitatului: Zalău – 1894, Şimleu Silvaniei şi Jibou – 1901, apoi Cehu Silvaniei şi Tăşnad (localitatea aparţinea până în anul 1949 judeţului Sălaj).

      Cu toate că în judeţul Sălaj a existat o preocupare permanentă privind paza contra incendiilor, s-au înregistrat (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX) numeroase incendii, care au cauzat imense pagube materiale, consemnate în filele îngălbenite ale documentelor vremii. În majoritatea cazurilor, cauza incendiilor era „incendierea voită”. Astfel, în anul 1883, din 106 cazuri, 58 au fost provocate de incendiatori, 23 din neglijenţă şi 19 din cauze necunoscute. Cele mai multe incendii au fost în plasa Tăşnad (32) şi cele mai puţine în plăşile Cehu Silvaniei şi Jibou (căte 7) şi oraşul Zalău (3). Deşi valoarea obiectelor distruse se ridica la o sumă mare (17.371 florini), din situaţiile centralizate la nivelul administraţiei judeţene, nu reiese faptul că localităţile au luat măsuri hotărâtoare. În urma incendiilor au fost arse 57 de case, 27 anexe gospodăreşti, o moară, foarte mari cantităţi de cereale şi furaje. Mai amintim incendiul din localitatea Naimon – unde au ars 5 gospodării şi un alt incendiu în localitatea Mălădia, când au ars 10 gospodării şi biserica greco-catolică.

    Autorităţile vremii au făcut totul pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, dar majoritatea comunelor nu au respectat dispoziţiile date. Dintre plăşile comitatului, doar plasa Crasna era asigurată mai bine cu paznici şi utilaje contra incendiilor. În cele 12 sate unde au avut loc incendii existau 40 de paznici şi 24 pompe de incendiu.

    După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, s-a pus tot mai mare accent pe problema prevenirii şi stingerii incendiilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât buletinele de evenimente redactate de către Compania de Jandarmi a judeţului consemnau aproape zilnic câte un incendiu.

  În fondurile deţinute de Direcţia Judeţeană Sălaj a Arhivelor Naţionale există date privind organizarea pompierilor în judeţul Sălaj, imediat după Unire. Într-un raport al Primăriei oraşului Şimleu Silvaniei, din 24 martie 1922, înaintat Direcţiei Statisticii şi Studiilor din Cluj se descria: „Serviciul de pompieri din oraşul Şimleu Silvaniei este în lucrări de organizare. În prezent serviciul se execută de un şef comandant, un subcomandant, un ofiţer, un magazioner, un maşinist, un stegar… Total sunt 45 de oameni, cari toţi sunt voluntari civili şi nu primesc nici un fel de salariu…”

    Primarul oraşului Zalău înainta la 11 noiembrie 1926, un memoriu Direcţiei Comunale din cadrul Ministerului de Interne: „În ziua de 9 octombrie 1926, izbucnind un incendiu puternic în oraşul nostru, singura moară cu cilindru ce o avem a ars complet… În acest incendiu am constatat lipsa de organizare a pompierilor voluntari din localitate atât din punct de vedere a maşinilor, cât şi din punct de vedere al ordinii… Văzând că corpul voluntari nu corespunde menirii sale, în primul rând vă rog să binevoiţi a permite organizarea pompierilor în mod obligatoriu şi anume toţi oamenii sănătoşi de la vârsta de 24 ani până la 35 de ani să fie obligaţi a lua parte la cursurile ce se vor ţine în acest scop şi în caz de incendiu să se prezinte la stingerea focului”. Dintr-un alt document, constatăm că evaluarea mijloacelor de stingere a incendiilor şi care se aflau în dotarea Corporaţiei Pompierilor Voluntari din Zalău se ridica la suma de 249.490 lei.

      În anul 1933 a luat fiinţă, pe întreg teritoriul ţării, Apărarea Pasivă, având ca scop luarea tuturor măsurilor pentru organizarea teritoriului României “contra atacurilor aeriene”. Prin regulament, atât pompierilor militari cât şi celor civili le reveneau sarcini multiple.

       În cursul anului 1936 este promulgată Legea pentru organizarea pompierilor, prin care se stabilea cadrul juridic adecvat desfăşurării activităţii pompierilor. Prin lege, prevenirea şi stingerea incendiilor, precum şi executarea măsurilor impuse pompierilor prin Regulamentul Apărării Pasive au fost încredinţate, pe tot cuprinsul ţării, Corpului de Pompieri Militari.

       Grupul 6 Cluj al Corpului de Pompieri Militari, prin adresa nr. 181 din 29 iulie 1937, trimisă Prefecturii judeţului Sălaj, solicita găsirea mijloacelor necesare pentru înfiinţarea în oraşul Zalău a unei formaţii de pompieri militari.

      La 12 aprilie 1938, Prefectura judeţului Sălaj făcea “un apel călduros” de a se organiza în fiecare plasă un serviciu de pompieri. Se solicita sprijinul fiecărei comune, în funcţie de situaţia lor financiară, la înjghebarea acestui serviciu de pompieri. Ideea organizării serviciilor de pompieri, la nivelul fiecărei plase a judeţului, nu a prins contur, deoarece majoritatea primarilor şi notarilor localităţilor nu au fost de acord.

      Secţia Pompierilor Militari Zalău a luat fiinţă la 2 februarie 1940, potrivit ordinului Ministerului de Interne nr. 39.139 din 4 ianuarie 1940.

      După război s-a încercat revenirea la starea de lucruri antebelică. Dar regimul comunist, instalat, treptat, după 1945, a dus la o nouă organizare nu numai a ţării (judeţul Sălaj a fost desfiinţat în 1949 şi reînfiinţat în 1968), ci şi a Corpului Pompierilor. S-au încadrat cu efective subunităţile din Ardealul de Nord, revenit în graniţele naţionale în martie 1945. S-a trecut în subordinea Ministerului de Interne, iar Comandamentul Corpului de Pompierilor Militari a redevenit Inspectoratul General al Pompierilor. S-au înfiinţat companii de pompieri în fiecare reşedinţă de judeţ (1968).

      În Decembrie 1989, pompierii erau o instituţie de sine stătătoare, în cadrul Ministerului de Interne, cu o activitate pusă pe temeinice baze legale. Revoluţia din decembrie 1989 a determinat schimbări importante, mai ales în privinţa cadrului juridic specific. S-a început cu Legea nr. 40/1990 de organizare a Ministerului de Interne, ajungându-se la Legea privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari (16 octombrie 1996) şi Legea nr. 212/1997 care aprobă Ordonanţa nr. 60/1997 referitoare la apărarea împotriva incendiilor pe teritoriul României. Prin aceste legi „prevenirea şi stingerea incendiilor, limitarea efectelor dezastrelor, intervenţia la catastrofe, calamităţi, accidente, explozii, avarii, pentru asistenţă medicală” sunt puse pe baze moderne şi cristalizate din punct de vedere conceptual.

     Desprinzându-se din Grupul 6 Cluj, la data de 1 octombrie 1968 se înfiinţează Grupul de Pompieri al judeţului Sălaj.

      Unitatea primeşte la 26 octombrie 1996 numele de Grupul de pompieri „Porolissum” al judeţului Sălaj şi totodată, primeşte Drapelul de luptă.

    În data de 15.12.2004 prin unificarea cu Inspectoratul de Protecţie Civilă Sălaj, ia fiinţă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Porolissum” al judeţului Sălaj.

 

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Porolissum” al judeţului Sălaj îndeplineşte următoarele atribuţii:

    1. planifică şi desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile necesare pentru creşterea nivelului de securitate al cetăţenilor şi bunurilor;

2. elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă produse şi propune măsuri în baza concluziilor rezultate din acestea;

3. desfăşoară activităţi de informare publică pentru cunoaşterea de către cetăţeni a tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, măsurilor de prevenire, precum şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiilor de urgenţă;

4. participă la elaborarea reglementărilor specifice zonei de competenţă şi avizează dispoziţiile în domeniul prevenirii şi intervenţiei în situaţii de urgenţă, emise de autorităţile publice locale şi cele deconcentrate/descentralizate;

5. emite avize şi autorizaţii, în condiţiile legii;

6. monitorizează şi evaluează tipurile de risc;

7. participă la elaborarea şi derularea programelor pentru pregătirea autorităţilor, serviciilor de urgenţă voluntare şi private, precum şi a populaţiei;

8. organizează pregătirea personalului propriu;

9. execută, cu forţe proprii sau în cooperare, operaţiuni şi activităţi de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, căutare, salvare, descarcerare, deblocare, prim ajutor sau asistenţă medicală de urgenţă, stingere a incendiilor, depoluare, protecţie N.B.C. şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, asanare de muniţie neexplodată, protecţie a bunurilor materiale şi valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă;

10.  controlează şi îndrumă structurile subordonate, serviciile publice şi private de urgenţă;

11. participă la identificarea resurselor umane şi materialelor disponibile pentru răspuns în situaţii de urgenţă şi ţine evidenţa acestora;

12. stabileşte concepţia de intervenţie şi elaborează/coordonează elaborarea documentelor operative de răspuns;

13. avizează planurile de răspuns ale serviciilor de urgenţă voluntare şi private;

14. planifică şi desfăşoară exerciţii, aplicaţii şi alte activităţi de pregătire, pentru verificarea viabilităţii documentelor operative;

15. organizează banca de date privind intervenţiile, analizează periodic situaţia operativă şi valorifică rezultatele;

16. participă cu grupări operative/solicită sprijinul grupărilor operative stabilite şi aprobate pentru/la intervenţii în zona/în afara zonei de competenţă;

17. participă la acţiuni de pregătire şi intervenţie în afara teritoriului naţional, în baza acordurilor la care statul român este parte;

18. participă la cercetarea cauzelor de incendiu, a condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat ori au favorizat producerea accidentelor şi dezastrelor;

19. stabileşte, împreună cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale incendiului;

20. controlează respectarea criteriilor de performanţă, stabilite în condiţiile legii, în organizarea şi dotarea serviciilor voluntare şi private, precum şi activitatea acestora;

21. constată şi sancţionează, prin personalul desemnat, încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul de competenţă;

22. desfăşoară activităţi privind soluţionarea petiţiilor în domeniul specific;

23. organizează concursuri profesionale cu serviciile voluntare şi private, precum şi acţiuni educative cu cercurile tehnico-aplicative din şcoli;

24. asigură informarea organelor competente şi raportarea acţiunilor desfăşurate, conform reglementărilor specifice;

25. încheie, după terminarea operaţiunilor de intervenţie, documentele stabilite potrivit regulamentului prevăzut la articolul 13, din Hotărârea nr. 1492/2004;

26. asigură planificarea și mobilizarea resurselor proprii la instituirea măsurilor excepționale prevăzute de lege, precum și la declararea stărilor de mobilizare și război;

27. desfășoară activități în domeniul asistenței psihologice;

28. îndeplineşte alte sarcini stabilite prin lege.